Când discriminarea doare: Mărturia unei mame
- Fundatia Sansa la Viitor
- 1 day ago
- 2 min read

Discriminarea nu înseamnă doar cuvinte grele sau atitudini respingătoare. Pentru unii părinți, ea este o realitate zilnică, o povară invizibilă dar extrem de apăsătoare. O mamă ne-a împărtășit experiența sa ca părinte al unui copil cu dizabilități și felul în care este nevoită să lupte, zi de zi, pentru ca fiul ei să fie văzut, acceptat și tratat cu respect.
„Mă confrunt cu discriminarea în toate mediile: la școală, pe stradă, în mijloacele de transport în comun. Sunt oameni care se uită insistent, care ne cataloghează drept ‘nebuni’, doar pentru că băiatul meu plânge sau reacționează diferit. Sunt oameni care se uită urât când nu îl pot liniști, oameni care își feresc copiii de noi și murmură că ‘nu ar trebui să fim acolo’.“
Este greu să auzi astfel de lucruri când ești părinte. Este și mai greu să le ignori, mai ales când copilul tău suferă. Mămica povestește cum, în anii de când luptă pentru copilul ei, a întâlnit atât respingere, cât și momente în care a simțit că lumea poate fi mai bună.
„Am trecut prin crize și momente în care mi s-a spus direct că nu vom fi acceptați. M-am izbit de indiferență, de superficialitate, dar și de oameni care, din fericire, au ales să ne vadă cu ochii inimii.”
O provocare majoră a fost integrarea copilului în școală. Fără sprijinul directorului, povestea ar fi fost, poate, cu totul alta.
„Am avut parte de un colectiv reticent, de profesori care spuneau că nu pot face față, de părinți care murmurau că nu își doresc copilul meu în preajma copiilor lor. A fost greu, dar am reușit. Cu răbdare, luptă și mult sprijin, copilul meu este acum integrat.”
Această poveste nu este una izolată. Este vocea unei mame, dar și vocea a sute, poate mii de părinți din România. Prin proiectul „Sunt aici! – pentru un viitor incluziv”, susținut de Hidroelectrica, ne propunem să aducem aceste voci în prim-plan. Să le ascultăm, să învățăm din ele și să construim împreună o societate în care niciun copil să nu mai fie privit cu teamă, prejudecată sau respingere.
Toți copiii merită șanse egale și respect. Sprijinul nostru poate face diferența.
Commenti